duminică, 4 ianuarie 2009

2008

In cele sase luni petrecute in State in 2005 am trait multe momente care mi-au ramas dragi peste ani. Unul din acestea a fost Thanksgiving-ul, sarbatoarea traditionala americana care pica in fiecare an in ultima zi de joi a lunii noiembrie. Este o sarbatoare laica cu origini in trecutul colonial si agrar, in care familiile se strang si aduc multumiri pentru bunele de peste an. Intr-adevar, ca orice sarbatoare mare in zilele noastre, a degenerat destul de mult intr-o ocazie de a manca foarte mult si de a cumpara o gramada de lucruri de care de fapt nu ai nevoie. Dar singurul Thanksgiving de care am avut parte pana acum mi-a ramas ca o amintire zambitoare in suflet; prietena mea de atunci a primit cadou, de la hotelul la care lucra, un urias curcan congelat, ceea ce ne-a bucurat dar ne-a si pus in dificultate-locuiam intr-un motel unde nu puteam gati; colegele ei insa au fost foarte saritoare si au ajutat-o sa-l gateasca in bucataria hotelului; eu, care aveam zi libera, am iesit in oras printr-o ninsoare deasa, curata si vesela si am facut cumparaturi- am luat cateva decoratiuni, bauturi si un set de cutite pentru taiat curcanul. Ajunsi acasa, am inveselit cat am putut camera saracacioasa cu decoratiunile luate, am intins pe jos o patura pe care am asezat sticla de Pepsi, painea, branza topita, piureul de la plic amestecat cu apa fiarta si, piesa de rezistenta, cea mai frumoasa friptura de curcan pe care cred c-o voi vedea vreodata. Am mancat, am ras si ne-am uitat bucurosi pe geam la zapada de poveste de afara, iar lumea parea, la 23 de ani, un loc mare, prietenos si bun.

Amintirea asta draga imi revine in minte uneori, spre sfarsit de an sau cand pica vreo zapada zdravana. Si pe langa fericirea pe care o traiam atunci, incerc sa nu uit de miezul, un picut demodat si dat uitarii poate, al acelei sarbatori: recunostinta. Noi n-avem aceasta sarbatoare, dar sfarsitul anului asta este pentru mine un prilej sa-mi fac propriile bilanturi si sa-mi aduc, in spiritul Thanksgiving-ului, multumirile pentru 2008. Deci:

Sunt recunoscator pentru jobul pe care l-am avut; un job care ce-i drept, nu mi se potriveste, dar datorita caruia am cunoscut cativa oameni foarte de treaba, care m-a ajutat sa uit de grija zilei de maine si chiar sa-mi cultiv cateva placeri pe care inainte nu mi le permiteam. Sunt recunoscator pentru timpul pe care l-am avut pentru lectura; am citit in 2008 in jur de treizeci de carti care simt ca m-au imbogatit, mi-au largit orizonturile si mi-au colorat visele. Sunt recunoscator pentru excursia de la Paris, din vara, unde am vazut locuri despre care am citit si invatat cand eram mic, unde am trait in atmosfera si frumosul de care as vrea sa avem parte mai des si la noi in tara.

Dar mai ales, anului 2008 ii sunt recunoscator pentru ca mi-a adus fluturasi in stomac si emotii in piept, mangaieri tandre si saruturi pasionale, nopti fierbinti si dimineti racoroase, bucuria de a avea grija si placerea de a fi ingrijit; ii multumesc pentru iubita mea, Valentina. La Multi Ani, 2009!

Niciun comentariu: